stropitură - explicat in DEX

stropitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STROPITÚRĂ, stropituri, s. f. 1. Stropire. 2. (Concr.) Picătură, strop. – Stropi + suf. -tură.

stropitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stropitúră s. f., g.-d. art. stropitúrii; pl. stropitúri

stropitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stropitură f. efectul stropirii.

stropitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
stropitúră f., pl. ĭ. Efectu și modu de a stropi.

stropitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STROPITÚRĂ, stropituri, s. f. 1. Stropire. 2. (Concr.) Picătură, strop. — Stropi + suf. -tură.