stropit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPÍT1 s. n. Stropire; udare (a unui teren). –
V. stropi.stropit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPÍT2, -Ă, stropiți, -te, adj. Acoperit, presărat, împroșcat cu stropi (
1). ♦
Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele păsărilor) Cu puncte sau cu pete mici de altă culoare. ♦ Împestrițat, înflorat. –
V. stropi.stropit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropít s. n.stropit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stropit a. înflorat:
haină albastră stropită cu aur EM; ║ n. fapta de a stropi:
stropitul florilor.stropit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPÍT1 s. n. Stropire; udare (a unui teren). —
V. stropi.stropit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPÍT2, -Ă, stropiți, -te, adj. Acoperit, presărat, împroșcat cu stropi (
1). ♦
Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele păsărilor) Cu puncte sau cu pete mici de altă culoare. ♦ Împestrițat, înflorat. —
V. stropi.