stropire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPÍRE, stropiri, s. f. Acțiunea de
a (se) stropi și rezultatul ei; stropit
1, stropitură. –
V. stropi.stropire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropíre s. f.,
g.-d. art. stropírii; pl. stropíristropire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPÍRE, stropiri, s. f. Acțiunea de
a (se) stropi și rezultatul ei; stropit
1, stropitură. —
V. stropi.