stropi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă.
Sl. *sŭtropiti, în loc de
kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin),
cf. sb. kropiti, pol. skropić. –
Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal;
stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar);
stropeală, s. f. (udare, umezeală);
stropitoare, s. f. (udătoare);
stropitură, s. f. (udare, umezire).