stropeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPEÁLĂ, stropeli, s. f. Faptul de
a (se) stropi; (
concr.) lichid cu care se stropește. ♦ Ploaie ușoară și de scurtă durată. ♦ (
Fam.) Băutură. –
Stropi +
suf. -eală.stropeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stropeală, stropeli s. f. băutură
stropeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropeálă s. f.,
g.-d. art. stropélii; pl. stropélistropeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPEÁLĂ, stropeli, s. f. Faptul de
a (se) stropi; (
concr.) lichid cu care se stropește. ♦ Ploaie ușoară și de scurtă durată. ♦ (
Fam.) Băutură. —
Stropi +
suf. -
eală.