stropșeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPȘEÁLĂ, stropșeli, s. f. (
Pop. și
fam.) Faptul de
a (se) stropși. –
Stropși +
suf. -eală.stropșeală (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)stropșeálă, stropșeli, s.f. – (med.) Epilepsie; ceas rău (Bârlea 1924), baiu cel mare: „De aici și pân la voi / Să ai stropșele și nevoi” (Bârlea 1924 II: 340); „Celor apucați de stopșeală li se făceau băi la șezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera)” (Calendar 1980: 114). – Din stropși + -eală.
stropșeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropșeálă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. stropșélii; pl. stropșélistropșeală (Dicționaru limbii românești, 1939)stropșeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a stropși. Epilepsie.
stropșeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPȘEÁLĂ, stropșeli, s. f. (
Pop. și
fam.) Faptul de
a (se) stropși. —
Stropși +
suf. -eală.