stropi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROPÍ, stropesc, vb. IV.
Tranz.,
intranz.,
refl. și
refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊
Expr. (
Tranz.)
A stropi (ceva)
cu sudoare = a munci din greu. ♦
Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. –
Cf. sl. kropiti.stropi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă.
Sl. *sŭtropiti, în loc de
kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin),
cf. sb. kropiti, pol. skropić. –
Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal;
stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar);
stropeală, s. f. (udare, umezeală);
stropitoare, s. f. (udătoare);
stropitură, s. f. (udare, umezire).
stropi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stropi, stropesc v. t. (er.) a ejacula.
stropi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stropí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. stropésc, imperf. 3
sg. stropeá; conj. prez. 3
să stropeáscăstropì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stropì v. a uda aruncând stropi.
stropi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROPÍ, stropesc, vb. IV.
Tranz.,
intranz.,
refl. și
refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊
Expr. (
Tranz.)
A stropi (ceva)
cu sudoare = a munci din greu. ♦
Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici; a se păta. —
Cf. sl. kropiti.