strop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROP, stropi, s. m. 1. Particulă globulară dintr-un lichid; cantitate mică dintr-un lichid;
spec. picătură de ploaie. ◊
Loc. adv. Strop cu (sau
de)
strop = picătură cu picătură; puțin câte puțin; încetul cu încetul.
Până la un strop = până nu mai rămâne nimic.
Nici un strop = nimic. ♦ Lacrimă.
2. Fig. Cantitate foarte mică dintr-o materie solidă; fărâmă. – Probabil din
stropi (derivat regresiv).
strop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strop s. m.,
pl. stropistrop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strop m.
1. picătură mică:
stropi de apă; 2. (poetic) lacrimă:
asupra ei (
ramurei de teiu)
să cază a ochilor tăi stropi EM. [Origină necunoscută].
strop (Dicționaru limbii românești, 1939)strop m. (vsl.
kropa, picătură [d. germ.
tropfen] supt infl. cuvintelor care încep cu
str-. Cp. și cu vsl.
stropŭ, sîrb.
strop, tavan [care se compune din stropi de var], V.
uncrop). Picătură aruncată din clocot orĭ din izbitură:
stropiiĭ sfiștoculuĭ. Fig.
Stropiĭ ochilor, lacrămile.
strop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROP, stropi, s. m. 1. Particulă globulară dintr-un lichid; cantitate foarte mică dintr-un lichid;
spec. picătură de ploaie. ◊
Loc. adv. Strop cu (sau
de)
strop = picătură cu picătură; puțin câte puțin; încetul cu încetul.
Până la un strop = până nu mai rămâne nimic.
Niciun strop = nimic. ♦ Lacrimă.
2. Fig. Cantitate foarte mică dintr-o materie solidă; fărâmă. — Probabil din
stropi (derivat regresiv).