stronțianit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRONȚIANÍT s. n. Carbonat natural de stronțiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obține stronțiana. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. strontianite.stronțianit (Dicționar de neologisme, 1986)STRONȚIANÍT s.m. Carbonat natural de stronțiu. [<
strontianite].
stronțianit (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRONȚIANÍT s. n. carbonat de stronțiu. (< fr.
strontianite)
stronțianit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stronțianít (-ți-a-) s. m.stronțianit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRONȚIANÍT s. m. Carbonat natural de stronțiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obține stronțiana. [
Pr.: -
ți-a-] — Din
fr. strontianite.