stromă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÓMĂ, strome, s. f. (
Bot.)
1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante.
2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din
fr. stroma.stromă (Dicționar de neologisme, 1986)STRÓMĂ s.f. (
Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr.
stroma, cf. gr.
stroma – covor].
stromă (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr.
stroma)
stromă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strómă s. f.,
g.-d. art. strómei; pl. strómestromă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÓMĂ, strome, s. f. (
Bot.)
1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante.
2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. — Din
fr. stroma.