stroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÓI s. n. (
Înv. și
reg.)
1. Rând, șir (de soldați).
2. (În
expr.)
A bate la stroi sau
a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi. – Din
rus. stroj.stroi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)strói (-iuri), s. n. – (Înv.) Pedeapsă militară, bătaie.
Sl. (
rus.)
stroĭ „ordin de bătălie” (Cihac, II, 375; Bogaci,
BF, V, 237).
stroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stroi (
înv.,
reg.)
s. n.stroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROI s. n. (
înv. și
reg.)
1. Rând, șir (de soldați).
2. (în
expr.)
A bate la stroi sau
a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi. — Din
rus. stroj.stroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)stroĭ n., pl.
urĭ (rus.
stroĭ, ordine de bătălie, front). Front, linie de bătălie:
ne-a pus la stroĭ. A fi bătut la stroĭ, a fi silit să treci pin două rîndurĭ de soldațĭ care te lovesc cu vergile (pedeapsă în vechea oaste rusească). V.
palcă.