stroh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STROH s. n. (
Reg.)
1. Rămășiță de fân (sfărâmat) cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii care suferă de astmă, bronșită etc. și baie pentru copii.
2. Strat de paie care servește de culcuș pentru animale. – Din
germ. Stroh.stroh (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. –
Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei
rom.; dar
cf. șuh ‹
germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare
germ. dialectală cu
h aspirat. –
Der. din
sl. *sŭtrochŭ ‹
sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În
Mold. și
Bucov. –
Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh);
străiac, s. n. (
Mold.,
Trans., saltea), din
germ. Strohsack (Candrea).
stroh (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)stroh, -uri, s.n. – Resturi de paie. – Din germ. stroh „paie„.
stroh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stroh (
reg.)
s. n.stroh (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stroh n. Mold. pleavă de fân uscat:
de câte ori veți fi dormit în Stroh CR. [Nemț. (STREU)STROH].
stroh (Dicționaru limbii românești, 1939)stroh și
ștroh n., pl.
urĭ (ca și
trohot și rudă cu
grohot. Cp și cu germ.
stroh, paĭe. V.
străjac).
Nord. Sfârmătură de fîn (care se întrebuințează și ca așternut):
a dormi în stroh. Așternut de porc saŭ și de om.
Iron. Așternut nestrîns, trohot:
strîngețĭ strohu, leneșule ! V.
strat, tîrnomeată, ogrinjĭ.stroh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STROH s. n. (
Reg.)
1. Rămășiță de fân (sfărâmat) cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii care suferă de astmă, bronșită etc. și baie pentru copii.
2. Strat de paie care servește de culcuș pentru animale. — Din
ger. Stroh.