strofic - explicat in DEX

strofic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

strofic (Dicționar de neologisme, 1986)
STRÓFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mișcare strofică = mișcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

strofic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRÓFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ◊ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mișcare ~ă = mișcare tectonică verticală. (< fr. strophique)

strofic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strófic adj. m., pl. strófici; f. strófică, pl. strófice

strofic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparține strofei, privitor la strofă. — Din fr. strophique, germ. strophisch.