stringent - explicat in DEX

stringent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. (Livr.) Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. – Din it. stringente.

stringent (Dicționar de neologisme, 1986)
STRINGÉNT, -Ă adj. Care se impune în mod imperios; presant. [< it. stringente].

stringent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRINGÉNT, -Ă adj. care se impune cu necesitate, care nu suferă amânare; presant. (< it. stringente)

stringent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stringént adj. m., pl. stringénți; f. stringéntă, pl. stringénte

stringent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stringént, -ă adj. (lat. stringens, -éntis, care te strînge, te constrînge). Rar. Care trebuĭ: să fie luat în samă numaĭ de cît: nevoĭ stringente.

stringent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRINGÉNT, -Ă, stringenți, -te, adj. Care trebuie să fie luat neapărat în seamă, care se impune în mod imperios, care nu suferă amânare. — Din it. stringente.