strigoime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIGOÍME s. f. (Rar) Mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor. –
Strigoi +
suf. -ime.strigoime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strigoíme (rar)
s. f.,
g.-d. art. strigoímiistrigoime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strigoime f. ceata strigoilor:
strigoimea se ’ndesește AL.
strigoime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRIGOÍME s. f. (Rar) Mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor. —
Strigoi +
suf. -
ime.