streașină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STREÁȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor, care apără pereții și fundațiile de ploaie. ◊
Expr. A(-și) pune mâna (sau
palma)
streașină (la ochi sau, rar,
ochilor, la frunte) sau a
duce mâna streașină (la ochi), a se uita, a sta etc.
cu mâna streașină (la sau
pe ochi, deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când privește sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperișului caselor. ♦ Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o șiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [
Var.: (
reg.)
stráșină, stréșina s. f.] –
Cf. sl. strĕha.