strede (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)stréde (strédie), s.f. sg.
1. (înv. și reg.) miere care se scurge de la sine din fagure; ravac.
2. (înv. și reg.) fagure de miere.
3. (reg.) ceară de albine.
4. (înv.; în forma:
strighe) substanță rășinoasă dulce, secretată de unele plante sau arbori; suc dulce.
5. (reg.) drojdie de vin uscată.
strede (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stréde s. f. – Miere pură. –
Var. stredie. Sl. strudu „miere” (Tiktin).
Sec. XVI-XVII,
înv.strede (Dicționaru limbii românești, 1939)stréde, -díe și
stríde f. (vsl.
strŭdŭ, ceh.
stred, mĭere).
L. V. Mĭere care se scurge singură din fagure.