strecurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRECURÁT1 s. n. Strecurare. –
V. strecura.strecurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRECURÁT2, -Ă, strecurați, -te, adj. Care s-a purificat, s-a limpezit, s-a omogenizat în urma trecerii printr-o strecurătoare. –
V. strecura.strecurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strecurát s. n.strecurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRECURÁT1 s. n. Strecurare. —
V. strecura.strecurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRECURÁT2, -Ă, strecurați, -te, adj. Care s-a purificat, s-a limpezit, s-a omogenizat în urma trecerii printr-o strecurătoare. —
V. strecura.