strecurare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRECURÁRE,strecurări, s. f. Acțiunea de a (se) strecura; strecurat1. – V. strecura.
strecurare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) strecuráre s. f., g.-d. art. strecurắrii; pl. strecurắri
strecurare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRECURÁRE,strecurări, s. f. Acțiunea de a (se) strecura; strecurat1. — V. strecura.