strecurătoare - explicat in DEX

strecurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare.

strecurătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strecurătoáre s. f., g.-d. art. strecurătórii; pl. strecurătóri

strecurătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strecurătoare f. unealtă de strecurat.

strecurătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
strecurătoáre și stră- f., pl. orĭ. Unealtă de strecurat (o țesătură de păr orĭ de sîrmă [ca la sită], o împletitură de vărgute, o bucată de pînză, de postav, de tinichea găurită ș. a.): a strecura ceaĭu. – În Trans. Mold. strecătoare, zăgîrnă. V. filtru.

strecurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Vas de bucătărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. — Strecura + suf. -ătoare.