ștrecui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV.
Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din
germ. strecken.