strecheat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche;
fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. –
V. strechea.strecheat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)strecheat, -ă, strecheați, -te adj. furios, dement
strecheat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (
înv. și
pop.) (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche;
fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. —
V. strechea.