streșini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). – Din
streașină.streșini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)streșiní (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. streșinésc, imperf. 3
sg. streșineá; conj. prez. 3
să streșineáscăstreșini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). — Din
streașină.streșinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)streșinì v. a acoperi cu scânduri:
garduri streșinite cu spini CR. [V.
streașină].