străvedea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II.
Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦
Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊
Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [
Var.: (
reg.)
strevedeá vb. II] –
Stră- +
vedea.