stratocumulus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRATOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudini relativ joase, având aspectul unor valuri. – Din
fr. strato-cumulus.stratocumulus (Dicționar de neologisme, 1986)STRATOCÚMULUS s.n. Formație compusă din nori cumulus și stratus cu bază ondulată, situați la o altitudine medie de 2000 m; cumulostratus. [< fr.
strato-cumulus].
stratocumulus (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRATOCÚMULUS s. m. formație de nori inferiori cu aspect de câlți sau de sfere de culoare cenușie, dispuse în rânduri ori în grupuri, la o altitudine între 5
0 m și 2
0 km; cumulostratus. (< fr.
strato-cumulus)
stratocumulus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stratocúmulus s. m.stratocumulus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRATOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudini relativ joase, având aspectul unor valuri. — Din
fr. strato-cumulus.