stratigrafie - explicat in DEX

stratigrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care studiază formațiile geologice ale scoarței terestre, pentru a determina vârsta și succesiunea lor. – Din fr. stratigraphie.

stratigrafie (Dicționar de neologisme, 1986)
STRATIGRAFÍE s.f. 1. Parte a geologiei care studiază determinarea vârstei și a succesiunii rocilor sedimentare; geologie istorică. 2. (Med.) Metodă radiografică de redare a imaginii plămânului la diferite adâncimi. V. tomografie. [Gen. -iei. / < fr. stratigraphie, cf. lat. stratum – strat, graphein – a scrie].

stratigrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRATIGRAFÍE s. f. 1. ramură a geologiei care studiază evoluția scoarței terestre; geologie istorică. 2. procedeu de cercetare arheologică prin studiu succesiv al straturilor unui teren. 3. tomografie. 4. dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică sau socială a unor fapte de limbă. (< fr. stratigraphie)

stratigrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stratigrafíe (-ti-gra-) s. f., art. stratigrafía, g.-d. stratigrafíi, art. stratigrafíei

stratigrafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stratigrafie f. partea geologiei ce descrie straturile din cari e formata coaja globului.

stratigrafie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stratigrafíe f. (strat și grafie. Cuv. corcit). Acea parte a geologiĭ: care se ocupă de straturile scoarțeĭ pămîntuluĭ.

stratigrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRATIGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care studiază formațiunile geologice ale scoarței terestre, pentru a determina vârsta și succesiunea lor. — Din fr. stratigraphie.