strașnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÁȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj.,
adv.,
s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ)
1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit.
2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru.
II. Adv. 1. (Foarte) tare, (tare) mult, teribil.
2. (Legat de un
adj. prin
prep. „de”, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus.
III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană
(Asplenium trichomanes). – Din
sl. strašĩnŭ.