strapontină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRAPONTÍNĂ, strapontine, s. f. Scaun rabatabil fără spătar, fixat de un perete sau de un alt scaun alăturat, folosit într-o sală de spectacole, pe culoarul unui tren, în trăsură, în autobuz etc. [
Var.:
strapontín s. n.] – Din
fr. strapontin.strapontină (Dicționar de neologisme, 1986)STRAPONTÍNĂ s.f. Scaunul din față al unei trăsuri, care se poate ridica și lăsa în jos. ♦ Scaun asemănător celui descris mai sus, care se află sau se poate așeza la marginea rândurilor de scaune (pe interval) în sălile de spectacol. [Var.
strapontin s.n. / cf. fr.
strapontin, it.
strapontino].
strapontină (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRAPONTÍNĂ s. f. scaun fără spătar, rabatabil, în sălile de spectacol, pe culoarele de tren, în trăsură, autobuz. (< fr.
strapontin, it.
strapontino)
strapontină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strapontínă s. f.,
g.-d. art. strapontínei; pl. strapontínestrapontină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRAPONTÍNĂ, strapontine, s. f. Scaun rabatabil fără spătar, fixat de un perete sau de alt scaun alăturat, folosit într-o sală de spectacole, pe culoarul unui tren, în trăsură, în autobuz etc. [
Var.:
strapontín s. n.] — Din
fr. strapontin.