strapontin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRAPONTÍN s. n. v. strapontină.strapontin (Dicționar de neologisme, 1986)STRAPONTÍN s.n. v.
strapontină.
strapontin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strapontin n. scaun ce se poate ridica sau lăsa, în interiorul unei trăsuri sau într‘o sală de teatru.
strapontin (Dicționaru limbii românești, 1939)*strapontín n., pl.
e (fr.
strapontin, d. it.
strapuntino, dim. d.
strapunto, mindir). Scaun fix care se poate lăsa în jos ca să nu ocupe loc mult, ca la trăsurĭ și automobile.
strapontin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRAPONTÍN s. n. v. strapontină.