strapazan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRAPAZÁN, strapazane, s. n. (
Reg.) Cui (de lemn) fixat pe marginea bărcii, de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe; ujbă. –
Cf. tc. trabzan.strapazan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)strapazán,
strapazáne, s.n. și
strapazáni, s.m. (reg.)
1. (s.n.) cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vâsla; ujbă, opac, scarmos.
2. (s.n.) parmaclâc de lemn la prispă; prispă.
3. (s.m.) pui de șalău sau de crap (până la 30 de cm).
strapazan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)strapazán (-ne), s. n. – Cuiul de care se leagă vîsla. Probabil în legătură cu
ngr. τράπεζα „masă” sau „bancă”.
strapazan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strapazán s. n.,
pl. strapazánestrapazan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strapazan (strepezen) m.
1. cuiul de care se prinde vâsla de luntre;
2. puiu de crap până la 30 cm. [Origină necunoscută].
strapazan (Dicționaru limbii românești, 1939)strapazán, V.
trapazan.strapazan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRAPAZÁN, strapazane, s. n. (
Reg.) Cui (de lemn) fixat pe marginea bărcii, de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe; ujbă. —
Cf. tc. trabzan.