strânsură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (
Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ◊
Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat.
Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate.
2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț.
II. Apăsare, presare; presiune. –
Strâns2 +
suf. -ură.