strânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare.
2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (
Înv.) Caznă, chin, suferință.
3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime.
II. 1. (
Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate.
2. (
Înv.) Colecție. –
Strâns2 +
suf. -oare.