strâmt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRÂMT, -Ă, strâmți, -te, adj.,
s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust.
2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult.
3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înțelegere, de toleranță, de generozitate; lipsit de orizont.
II. S. n. (
Pop.; în
expr.)
A fi la largul tău și la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva își ia libertăți excesive, stingherind pe altul. [
Var.:
strimt, -ă adj.] –
Lat. *strinctus (=
strictus).