strămătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat.
2. Destrămătură, stramă. –
Cf. stramă, destrămătură.