străduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [
Pr.:
-du-i-] –
Strădui +
suf. -tor.