strachină - explicat in DEX

strachină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, de ceramică etc., ușor adâncit, întrebuințat la țară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. – Din ngr. ostrákinos.

strachină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
stráchină (-ắchini), s. f. – Vas de lut ars, ceramică etc., blid. Mgr. ỏστραϰίνος „scoică” (Cihac, II, 704; Murnu 54), cu pierderea vocalei o considerat drept art. f. Sl. strakina „vocabulum dubium” (Miklosich, Lexicon, 887) trebuie să provină din rom.

strachină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stráchină s. f., g.-d. art. strắchinii; pl. strắchini

strachină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strachină f. vas de pământ; a călca în străchini, a fi prost, beat, fudul. [Gr. bizantin OSTRAKINA, (oală) de pământ: inițiala a căzut prin confuziune cu articolul].

strachină (Dicționaru limbii românești, 1939)
stráchină f., pl. străchinĭ (mgr. ostrákina, strachină, vgr. ostrákinos, de lut, d. óstrakon, troacă, scoĭcă, strachină, óstron, stridie. V. stridie, ostracizm. Cp. cu mesteacăn). Farfurie saŭ castron de lut. Vas de strachină (Bibl. 1688, după vgr. ostrákinon aggeîon), vas de lut. A umbla par’c’aĭ călca în străchinĭ, a păși afectat orĭ straniŭ, (fig.) a devia de la buna purtare. V. ceanac.

strachină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, de ceramică etc., ușor adâncit, întrebuințat la țară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. — Din ngr. ostrákinos.