străvedea - explicat in DEX

străvedea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] – Stră- + vedea.

străvedea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!străvedeá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străvéde, 1 pl. ne străvedém; conj. prez. 3 să se străvádă; ger. străvăzấndu-se; part. străvăzút

străvedeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
străvedeà v. a se vedea prin.

străvedea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp1 străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] — Pref. stră- + vedea.