străchinoaie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STRĂCHINOÁIE,străchinoaie, s. f. Augmentativ al lui strachină. [Pr.: -noa-ie] – Strachină + suf. -oaie.
străchinoaie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) străchinoáie (pop.) s. f., art. străchinoáia, g.-d. art. străchinoáiei; pl. străchinoáie
străchinoaie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STRĂCHINOÁIE,străchinoaie, s. f. (Pop.) Augmentativ al lui strachină. [Pr.: -noa-ie] — Strachină + suf. -oaie.