străbunesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂBUNÉSC, -EÁSCĂ, străbunești, adj. (Rar) Strămoșesc; străvechi. –
Străbun +
suf. -esc.străbunesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străbunésc (
înv.)
adj. m.,
f. străbuneáscă; pl. m. și
f. străbunéștistrăbunesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂBUNÉSC, -EÁSCĂ, străbunești, adj. (
înv.) Strămoșesc; străvechi. —
Străbun +
suf. -
esc.