strânsoare - explicat in DEX

strânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (Înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (Înv.) Colecție. – Strâns² + suf. -oare.

strânsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strânsoáre s. f., g.-d. art. strânsórii; pl. strânsóri

strânsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
strânsoare f. 1. strângere: strânsoare de mână; 2. recoltă; 3. colică la prunci.

strânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÂNSOÁRE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. îngrădire, constrângere. ♦ (înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (înv.) Colecție. — Strâns² + suf. -oare.