strânge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRẤNGE, strâng, vb. III.
I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ◊
Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai. (
Refl.)
A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părțile unui veșmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.) ♦
Fig. A întări o prietenie, o alianță, o relație etc.
2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu brațele, a ține, nelăsând să-i scape. ◊
Expr. A(-i) strânge (cuiva)
mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărțire, pentru a felicita etc.
3. Tranz. A presa, a apăsa din două părți sau din toate părțile pentru a apropia, a comprima etc. ◊
Expr. A strânge (pe cineva)
cu ușa (sau
în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părți a) corpului, provocând o senzație de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ◊
Expr. A-l strânge (pe cineva)
în spate (de frig sau
de frică) = a provoca (cuiva) sau a simți o senzație neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mișcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înșuruba (mai tare). ◊
Expr. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămadi, a îndesa. ♦
Fig. A sili, a constrânge.
4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părților componente. ◊
Expr. A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură.
A(-și) strânge buzele (pungă) sau (
intranz.)
a strânge din buze = a-și încleșta și a-și încreți buzele în semn de nemulțumire, de dispreț, de neîncredere etc.
A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută).
A-și strânge fruntea (sau
sprâncenele) sau (
intranz.)
a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (
Intranz.)
A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică.
Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat.
A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință.
5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părțile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășura, a îndoi, a împături. ♦
Refl. (Despre materiale textile) A-și reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă).
6. Refl. și
tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ◊
Expr. A i se strânge (sau
a-i strânge cuiva)
inima = a simți (sau a face pe cineva să simtă) o emoție puternică, o supărare, o întristare etc. (
Refl.)
A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine. ♦
Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦
Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conțin lichide) A îngheța, a se solidifica.
II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦
Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii.
2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa.
3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni;
p. ext. a sosi, a veni. ◊
Expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (
Tranz.)
A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (
Tranz.)
A nu-și (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦
Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi.
4. Tranz. A lua și a pune la loc, a pune bine; a așeza în ordine. ◊
Expr. L-a strâns Dumnezeu sau
moartea (la sine) = a murit. (
Intranz.)
A strânge prin casă (sau
prin odaie etc.) = a deretica. [
Perf. s. strânsei, part. strâns] –
Lat. stringere.strânge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strấnge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. strâng, perf. s. 1
sg. strânséi, 1
pl. strấnserăm; part. strânsstrânge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)strânge v.
1. a apăsa cu putere:
a strânge mâna, a strânge de gât; 2. a face mal strâmt:
a strânge un nod; 3. a apropia:
a-și strânge picioarele; 4. a pune la adăpost, a grămădi:
a strânge bucatele câmpului; 5. a aduna, a economisi:
a strânge bani albi pentru zile negre; 6. a percepe:
a strânge dările; 7. a se reuni (în massă):
s’a strâns lume multă; 8. a ridica și pune la loc:
a strânge așternutul, a strânge masa; 9. a îndoi, a înfășură:
a strânge scrisoarea, aripele, pânzele; 10. a constrânge:
l’a mai strâns să stea acasă; 11. a vătăma:
fiecare știe unde îl strânge opinca; 12. fig. a cauza o durere vie:
mizeria-i ne strânge inima. [Lat. STRINGERE].
strânge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRẤNGE, strâng, vb. III.
I. l.Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♦
Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai. (
Refl.)
A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părțile unui veșmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.). ♦
Fig. A întări o prietenie, o alianță, o relație etc.
2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu brațele, a ține, nelăsând să-i scape. ◊
Expr. A(-i) strânge (cuiva)
mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărțire, pentru a felicita etc.
3. Tranz. A presa, a apăsa din două părți sau din toate părțile pentru a apropia, a comprima etc. ◊
Expr. A strânge (pe cineva)
cu ușa (sau
în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părți a) corpului, provocând o senzație de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ◊
Expr. A-l strânge (pe cineva)
în spate (
de frig sau
de frică) = a provoca (cuiva) sau a simți o senzație neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mișcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înșuruba (mai tare). ◊
Expr. A. strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămădi, a îndesa. ♦
Fig. A sili, a constrânge.
4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părților componente. ◊
Expr. A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură.
A(-și) strânge buzele (pungă) sau (
intranz.)
a strânge din buze = a-și încleșta și a-și încreți buzele în semn de nemulțumire, de dispreț, de neîncredere etc.
A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută).
A-și strânge fruntea (sau
sprâncenele) sau (
intranz.)
a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (
Intranz.)
A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică.
Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat.
A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință.
5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părțile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășură, a îndoi, a împături. ♦
Refl. (Despre materiale textile) A-și reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă).
6. Refl. și
tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ◊
Expr. A i se strânge (sau
a-i strânge cuiva)
inima = a simți (sau a face pe cineva să simtă) o emoție puternică, o supărare, o întristare etc. (
Refl.)
A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine. ♦
Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦
Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conțin lichide) A îngheța, a se solidifica.
II. 1.
Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦
Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii.
2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa.
3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni;
p. ext. a sosi, a veni. ◊
Expr. A se strânge (acasă)
de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (
Tranz.)
A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (
Tranz.)
A nu-și (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦
Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi.
4. Tranz. A lua și a pune la loc, a pune bine; a așeza în ordine. ◊
Expr. L-a strâns Dumnezeu sau
moartea (la sine) = a murit. (
Intranz.)
A strânge prin casă (sau
prin odaie etc.) = a deretica. [
Perf. s. strânsei, part. strâns] —
Lat. stringere.