storcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STORCITÓR, -OÁRE, storcitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. –
Storci +
suf. -tor.storcitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STORCITÓR, -OÁRE, storcitori, -oare, adj. (
Reg., adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. –
Storci +
suf. -tor.storcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)storcitór (
reg.)
adj. m.,
pl. storcitóri; f. sg. și
pl. storcitoáre