storci(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STORCÍ,storcesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce.
storci(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) storcí(a ~) (a zdrobi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcésc, imperf. 3 sg. storceá; conj. prez. 3 să storceáscă
storci(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STORCÍ,storcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A stoarce (1). 2. A strivi. — Din stoarce.