storcător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
storcătór (aparat de stors) s. n., pl. storcătoáre
storcător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STORCĂTÓR, storcătoare, s.n. Aparat de stors sau de tescuit. [Var.: storcătoáre s.f.] – Stoarce + suf. -tor.