storcătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STORCĂTOÁRE, storcători, s. f. Aparat de stors sau de tescuit. –
Stoarce +
suf. -ătoare.storcătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)storcătoáre (instalație/aparat de stors) (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. storcătórii; pl. storcătóristorcătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)storcătoáre f., pl.
orĭ. Aparat de stors sau de tescuit (Storcătoarea de lămîĭ e o farfurie de sticlă cu o unflătură crestată în mijloc pe care se apeasă lămîĭa).
storcătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STORCĂTOÁRE s. f. v. storcător.