stor - explicat in DEX

stor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store.

stor (Dicționar de neologisme, 1986)
STÓR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora].

stor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STOR s. n. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. (< fr. store)

stor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stor s. n., pl. stóruri

stor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stor n. cortină la ferestre ce se ridică sau se lasă cu un resort.

stor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stor n., pl. urĭ (fr. store, d. it. stora, stor, care vine d. lat. stórea, rogojină). Perdea (maĭ ales de bețișoare) care se lasă în jos și se ridică. V. transparent.

stor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui. — Din fr. store.