ștopleag (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ștopleág,
ștoplége, s.n. (reg.)
1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap.
2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn.
3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere.