stopare - explicat in DEX

stopare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOPÁRE¹, stopări, s. f. Faptul de a stopa¹; stopat¹. – V. stopa¹.

stopare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOPÁRE², stopări, s. f. Acțiunea de a stopa²; stopat². – V. stopa².

stopare (Dicționar de neologisme, 1986)
STOPÁRE s.f. Acțiunea de a stopa¹ și rezultatul ei; oprire. [< stopa].

stopare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*stopáre s. f., g.-d. art. stopắrii; pl. stopắri

stopare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOPÁRE¹, stopări, s. f. Faptul de a stopa¹; stopat¹. — V. stopa¹.

stopare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOPÁRE², stopări, s. f. Acțiunea de a stopa²; stopat². — V. stopa².