stopa - explicat in DEX

stopa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOPÁ¹, stopéz, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. – Din fr. stopper.

stopa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STOPÁ², stopéz, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. – Din fr. stopper.

stopa (Dicționar de neologisme, 1986)
STOPÁ¹ vb. I. 1. intr., tr. A (se) opri (o mișcare, o acțiune). ♦ (Despre vehicule) A (se) opri. 2. tr. A opri mingea (cu piciorul la fotbal) sau pucul (la hochei). [Cf. fr. stopper, engl. stop].

stopa (Dicționar de neologisme, 1986)
STOPÁ² vb. I. tr. A repara fin o stofă țesând firele rupte. [< fr. stopper].

stopa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STOPÁ¹ vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)

stopa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STOPÁ² vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen)

stopa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stopá (a ~) vb., ind. prez. 3 stopeáză

stopa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOPÁ¹, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. ♦ Tranz. A opri din mers un vehicul. — Din fr. stopper.

stopa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STOPÁ², stopez, vb. I. Tranz. A repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat. — Din fr. stopper.