stop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOP interj., (
2, 3)
stopuri s. n. 1. Interj. Stai! Oprește! ♦ (În telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) Punct!
2. S. n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive.
3. S. n. Semafor care reglează circulația la întretăierea străzilor; lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde când autovehiculul frânează.
4. S. n. (
Cin.; în compusele)
Stop-cadru = efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită.
Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. – Din
fr.,
engl. stop.stop (Dicționar de neologisme, 1986)STOP interj. Stai, oprește! //
s.n. 1. Semafor pentru reglarea circulației, folosit la întretăierile străzilor. ♦ Panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție. ♦ Lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul și care se aprinde când se acționează frânele acestuia.
2. Oprirea mingii (cu piciorul la fotbal) și a pucului (la hochei).
3. Termen folosit în telegrafie pentru separarea frazelor în locul punctului.
4. (
Med.)
Stop cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar;
stop respirator = oprirea temporară a respirației datorită
intoxicării cu gaze, cu medicamente,
electrocutării etc.
5. (
Cinem.)
Stop-cadru = efect constând în oprirea momentană a mișcării, persistența imaginii statice și reluarea mișcării la faza la care a fost oprită;
stop-camera = procedeu de filmare combinată, care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. [< fr., engl.
stop].
stop (Marele dicționar de neologisme, 2000)STOP I. interj. 1. stai! oprește!
2. (în telegrafie, pentru separarea frazelor) punct!
II. s. n. 1. semafor pentru reglarea circulației rutiere; panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție. ♦ lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde când sunt acționate frânele acestuia.
2. oprirea balonului la fotbal și la hochei. ♦ (tenis) minge trimisă scurt, lângă fileu, când adversarul se află plasat pe fundul terenului.
3. stop cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar;
stop respirator = oprirea temporară a respirației, datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc.
4. stop-cadru = imagine asupra căreia se oprește momentan aparatul de filmat;
stop-camera = procedeu de filmare combinată constând în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și realuarea filmării.
5. unghi format de frunte și linia botului, care poate caracteriza o rasă de animale. (< fr., engl.
stop)
stop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stop1 interj.stop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stop2 s. n.,
pl. stópuristop (Dicționaru limbii românești, 1939)*stop interj. (fr. engl.
stop. V.
stopez).
Barb. Stăĭ, oprește-te (comandă unuĭa care conduce un vapor ș. a.).
stop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOP interj., (
2, 3),
stopuri s. n. 1. Interj. Stai! Oprește! ♦ (în telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) Punct!
2. S. n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive.
3. S. n. Semafor care reglează circulația la intersecția străzilor; lampă de semnalizare cu lumină roșie-portocalie, montată în spatele unui autovehicul, care indică frânarea acestuia.
4. S. n. (
Cin.; în compusele)
Stop-cadru = efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită.
Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, în efecturea unor modificări scenice și reluarea filmării. — Din
fr.,
engl. stop.